Coșul meu

0 produse
  • Acasă +
  • |
  • Despre +
  • |
  • |
  • blog +
  • |
Vezi toate articolele

The Tale of Despereaux

 

Știi cum e să-ți fie foarte Dor de ceva? Atât de Dor încât să simți că doare, că inima ți se umple de tristețe și rămâi fără aer, cufundându-te în tine? Și cum atunci întreaga lume pare să se transforme în jurul tău? Ai simțit vreodată asta?

 

În regatul Dor lumea s-a scufundat în tristețe, norii gri ascund soarele, pământul e însetat, oamenii sunt apatici, legea e împotriva firii, regele e scufundat în melancolie și undeva, într-o cameră din turn, prințesa încă mai privește spre lume cu speranță. Și pentru că lumea are nevoie de un erou pentru a ieși din criză, acesta se naște în cele mai incredibile circumstanțe – în orășelul șoarecilor!

 

Bună și bine ai revenit în emilitopia!

 

Eu sunt Emilia și astăzi îți voi spune povestea lui Desperaux, un șoricel neobișnuit de mic și ieșit din comun de curajos, curios și nobil.

 

The Tale of Desperaux a fost lansat în 2008 de Universal Pictures, fiind implicate în producție trei părți: franceză, britanică și americană. La baza scenariului stă cartea The Tale of Despereaux, scrisă de Kate diCamillo și publicată în 2003. Filmul iese în evidență nu doar prin poveste, ci și prin estetica imaginilor și interpretarea actoricească deosebită. Naratorul este Sigourney Weaver, Matthew Broderick este vocea lui Desperaux, Dustin Hoffman este vocea lui Roscuro și Emma Watson este vocea prințesei Pea, ca să menționez doar câteva nume.

Povestea scrisă de Kate diCamillo spune povestea unui șoricel care pornește în misiunea de a salva o frumoasă prințesă din ghearele șobolanilor. Cartea este împărțită la rândul său în patru „cărți”. În primele trei cărți povestea este relatată din perspectiva unuia dintre personaje sau a grupului din care face parte, iar la final poveștile acestora se întrepătrund.

 

Cartea întâi spune povestea șoricelului Despereaux, cartea a doua ni-l prezintă pe șobolanul Roscuro, cartea a treia ne-o prezintă pe servitoarea Miggery Sow, iar cartea a patra ne cheamă înspre lumină, rezolvând conflictele și aducând un deznodământ fericit pentru eroi.

 

În 2007 cartea The Tale of Despereaux a intrat în „Teacher's Top 100 Books for Children”, top realizat de National Education Association din Statele Unite, în urma unui sondaj online. În 2012 se afla pe locul 51 în lista celor mai bune cărți pentru copii realizată de School Library Journal.

Desigur, scenariul filmului aduce câteva modificări poveștii inițiale, dar esențialul se păstrează. Supa este extrem de importantă în Dor și se află în strânsă legătură cu bunul mers al comunității și cu fericirea oamenilor. Atunci când, în urma unui eveniment tragic, supa este interzisă prin decret regal, lumea celor din Dor se transformă, devenind întunecată și tristă. În mod simetric, atunci când se gătește din nou supă, lumea revine la normal, oamenii își recapătă fericirea și pofta de viață.

 

Povestea lucrează cu metafore și analogii, iar societățile animalelor evocă structuri ale societăților umane, după tiparul fabulei am putea spune. Numele personajelor conțin și ele referințe culturale și istorice și este provocator să le descoperi și să vezi ce semnificație ar putea avea în context.

 

În caz că nu ai văzut filmul până acum, o să ți-l povestesc în câteva cuvinte.

 

În portul din Dor acostează o corabie, în timpul Festivalului Supei. Marinarul Pietro se pierde în mulțime, purtând pe umăr pe companionul său, șobolanul Roscuro. Amândoi așteaptă cu încordare ca supa gătită de maestrul bucătar Andre să fie servită mulțimii, în timp ce aroma acesteia se răspândește dinspre bucătăria regală.

 

Vrăjit de mirosul îmbietor, Roscuro o ia din loc și se furișează în palat, dorind să guste supa. Ajunge chiar pe candelabrul de deasupra mesei regale, în timp ce Andre îi servește reginei prima porție de supă. Regina ia o primă înghițitură, iar Roscuro cade în farfuria ei. Oripilată că tocmai a gustat o zeamă în care se scălda un șobolan, regina are un atac de cord și moare.

 

Roscuro este vânat de garda regală, dar reușește să scape alunecând pe-o țeavă de scurgere și ajungând în temnițele subterane ale palatului. Acolo este găsit de Botticelli, liderul comunității de șobolani, care se oferă să-l ajute să se adapteze la noua viață.

 

La suprafață, regele este îndurerat și furios. Interzice supa și interzice șobolanii! Nori grei se adună asupra regatului și începe seceta. Oamenii sunt și ei triști și debusolați. Regele lor se izolează și-și petrece timpul cântând la lăută. Prințesa Pea mai are o urmă de speranță și își dorește ca soarele să strălucească din nou, oamenii să mănânce iar supă, să plouă, să audă râsete și chiar să vadă șobolani.

 

În cămara palatului s-a întemeiat o așezare de șoareci. Comunitatea trimite copiii la școală, unde șoriceii învață să le fie frică și să se ascundă atunci când văd o pisică, un om, un cuțit sau orice altceva ce este necunoscut și posibil amenințător. Există, desigur, și un consiliu al înțelepților, care veghează la buna respectare a regulilor și a păstrării siguranței publice.

 

Aici se naște Despereaux, un șoricel mărunt și firav, cu urechile mari și total lipsit de orice urmă de frică, timiditate sau sfială. Acesta fură brânza pusă în capcanele pentru șoareci, desenează pisici (imaginează-ți că prichindelul tău, elev la o școală de maici, îl desenează pe caiet pe Necuratul și-l botează Fluffy, iar maica intendentă Angelica te cheamă la școală...) și visează să fie un cavaler nobil. Dus de fratele său mai mare în bibliotecă pentru a roade cărți, Despereaux începe să citească o carte cu aventuri cavalerești. Așa descoperă preafrumoasa prințesă și idealurile nobile. Iar într-o zi o întâlnește pe prințesă în carne și oase și intră în vorbă cu ea. Se prezintă ca fiind un gentleman și îi promite că se va întoarce să-i povestească cum se termină povestea pe care o citește. Aflând de faptele sale nebunești, tatăl său le aduce la cunoștința consiliului. Acesta îl condamnă la exil, în temnițele subterane. Iar asta este doar o nouă aventură pentru Despereaux!

 

Între timp, Mig Sow, servitoarea prințesei, visează la ziua în care îi va lua locul lui Pea. Prinsă jucându-se cu coroana prințesei, este pedepsită să-i ducă mâncarea temnicerului Gregory.

 

În temniță, Roscuro n-a putut să se adapteze stilului de viață al șobolanilor. Nu poate mânca resturile putrede cu care ei se înfruptă, nu se regăsește în agresivitatea și mizeria lor. În cămăruța lui ascunde o gaură în perete prin care poate vedea lumina zilei și simți aerul proaspăt.

 

Ajuns în temniță, Desperaux este prins de șobolani și dus în arenă, pentru a fi vânat de pisica lor. Pâine și circ, asta le oferă Botticelli șobolanilor, ținându-i în obscuritate și mizerie – îți sună familiar? Roscuro îi salvează viața lui Desperaux, rugându-l pe Botticelli să i-l ofere ca prânz. Sperând că acesta este un semn al convertirii sale, Botticelli îi îndeplinește dorința. Și astfel cei doi se împrietenesc, iar Despereaux îi relatează povestea citită și întâlnirea cu prințesa.

 

Sperând că-și va putea îndrepta cât de puțin greșeala, Roscuro o caută pe prințesă pentru a-și cere iertare. Dar prințesa se sperie la vederea lui și reacționează isteric. Rănit în cele mai bune intenții ale sale și umilit, Roscuro se îndârjește și dorește să se răzbune pe prințesă. O întâlnește pe Mig și-i promite că o va face prințesă dacă o răpește pe Pea și o duce în temniță. Mig se conformează, dar ajunge să fie închisă într-o celulă de către Roscuro, care o dă pe Pea șobolanilor, devenind astfel un cetățean de vază al comunității.

 

Prințesa Pea este legată fedeleș în arenă, iar șobolanii se pregătesc s-o devoreze. Mig este închisă în temniță. Regele cântă în continuare la lăută. Despereaux fuge la suprafață, ca să găsească ajutoare. Regele nici măcar nu îl aude, iar șoarecii cred că e o fantomă venită să-i bântuie. Ajunge în bucătărie, unde îl găsește pe Andre gătind supă împreună cu „geniul” său magic, Boldo, un personaj compus din legume și zarzavaturi. Boldo este singurul care ascultă povestea lui Despereaux și se avântă să-l ajute, cuprins de elan cavaleresc. Dar nici Boldo nu-i e de mare ajutor într-un final, căci se împiedică și cade pe scările întunecate, împrăștiindu-se și rămânând în urmă.

 

În timp ce șobolanii năvălesc peste prințesă, mirosul supei pregătită de Andre se răspândește prin cetate. Oamenii tresar, norii se dau la o parte și apare soarele. Regele se trezește din starea sa și privește către mulțimea adunată în piață. Roscuro vede regretul prințesei și-i pare rău pentru purtarea avută.

 

O rază de soare pătrunde în străfundul temniței și se reflectă în nestematele de pe pandantivul prințesei. Arena este învăluită de lumină, iar Roscuro folosește lentilele-reflectoare pentru a amplifica lumina. Șobolanii fug îngroziți, pisica este eliberată și îl mănâncă pe Botticelli, Despereaux desface frânghiile cu care este legată prințesa. Gregory o eliberează pe Mig din închisoarea ad-hoc și descoperă cu uimire că este fiica pe care a părăsit-o cu mulți ani în urmă.

 

Toți regretă câte ceva, fiecare își cere iertare. Regele anulează legea absurdă, oamenii sunt din nou fericiți să mănânce supă. Despereaux se întoarce acasă și-i învață pe șoareci să devină curajoși. Roscuro pleacă din nou pe mare, reunit cu camaradul său, Pietro. Mig devine prințesa tatălui său și împreună părăsesc palatul, începând o viață nouă.

 

Bine, n-a fost atât de „pe scurt” pe cât mi-am imaginat că o să fie „rezumatul”.

 

 

În primul rând avem trei modele de societate. Fără a intra în discuții despre politică, poți analiza totuși aceste sisteme împreună cu cel mic.

 

#1 - Regatul Dor

 

Aici puteți vorbi despre ce înseamnă să fii rege și cum se dă o lege. Desigur, vorbim de o monarhie absolută, unde regele are putere deplină, iar toată lumea se supune voinței sale, indiferent de consecințe.

 

Analizați ce este bine și ce este rău la acest sistem și felul în care viețile oamenilor sunt influențate, în bine sau în rău de legile date. Încercați să găsiți exemple de regi și legi date de aceștia care au rămas în istorie fiind atât de bune sau atât de rele!

 

Îi poți pune copilului tău o serie de întrebări, cum ar fi:

 

Este bine ca un singur om să aibă o asemenea putere de decizie? De ce?

 

Dacă ai fi rege, ce fel de legi ai da? Cum crezi că ar influența legile tale viețile oamenilor?

 

#2 – Mouseville - Orașul Șoarecilor

 

Aici vedem cum locuitorii respectă legile pentru că se tem de consecințele încălcării lor. Ei știu că legile sunt făcute pentru a-i proteja și a-i păstra în siguranță. Ei au încredere în decizia înțelepților din Consiliu. Putem vorbi despre un sistem în care deciziile nu mai sunt luate de un singur individ, ci de un grup reprezentativ pentru comunitate, în care populația are încredere. Cel mai probabil membrii Consiliului sunt aleși de către populație pe baza meritelor lor.

 

Desigur și un asemenea model are beneficii și dezavantaje. Membrii Consiliului pot ajunge să facă abuz de puterea lor, impunând reguli care păstrează populația sub teroare. Șoriceii sunt prea temători pentru a chestiona adevărul din spatele legilor și cutumelor.

 

Analizați ce este bine și ce este rău într-un asemenea sistem, găsiți exemple de astfel de modele de organizare politică și socială în istorie.

 

Încercați să folosiți un asemenea sistem în familie, atunci când luați decizii, sau faceți asta sub formă de joc. Folosiți jucăriile sau prietenii imaginari sau invitați alte persoane (rude sau prieteni) să vi se alăture în acest joc.

 

Încercați mai multe combinații și analizați dacă membrii „Consiliului” au fost egoiști atunci când au creat regulile sau dacă s-au gândit la bunăstarea generală a grupului.

 

Apelați la empatie și faceți schimb de roluri.

 

O dată „consiliul” poate fi alcătuit din mamă și tată, altă dată din părinte și copil sau din copii, dacă aveți mai mulți. Și cel mai distractiv, puneți copiii în consiliul părinților și lăsați-i să ia decizii în locul vostru. Vedeți ce iese... ^:))

 

#3 – Ratville - Orașul Șobolanilor

 

În contrast cu șoarecii temători, ascultători și cuviincioși, șobolanii sunt agresivi și trăiesc în promiscuitate. Seamănă cu o organizație criminală, cu o așezare de pirați sau un clan mafiot. Și șobolanii au un lider și respectă vag niște reguli, dar ei nu sunt conduși prin frică, ci prin încurajarea și satisfacerea instinctelor, dorințelor, plăcerilor vinovate. Șeful lor are grijă de ei, în sensul în care le oferă ceea ce ei își doresc.

 

Fiind păstrați în mizerie și obscuritate și fiindu-le cultivat instinctul criminal, ei nici nu visează mai departe de următoarea masă și următoarea execuție publică. Nevoile și dorințele lor sunt simple și ușor de satisfăcut cu gunoaie. În schimbul recompensei, ei oferă ascultare.

 

Analizați ce este bine și ce este rău într-un asemenea sistem și ce anume s-ar putea întâmpla pentru ca situația să se schimbe. Cum s-ar produce schimbarea? În bine sau în rău?

 

Crezi că șobolanii se comportă așa pentru că asta este firea lor sau pentru că așa au fost modelați de mediul în care trăiesc? Dacă mediul lor s-ar schimba, ei ar continua să se comporte la fel?

 

#4 Despereaux – „Ești om sau ești șoarece?” - „Sunt un gentleman!”

 

Despereaux nu înțelege că trebuie să-i fie frică. Este curios și vrea să afle totul, să exploreze, să cerceteze, să trăiască aventuri nobile. El înfruntă necunoscutul cu inima deschisă, chiar și atunci când pare să fie o sumbră condamnare la moarte. Tot ceea ce ține de viitor, el anticipează cu entuziasm. Busola sa este una interioară, care nu ține cont de regulile, poate absurde, ale comunității din care face parte, ci de setul de valori nobile pe care și le-a însușit. Despereaux se lansează în acțiunile sale fără preconcepții și fără să anticipeze vreun eventual eșec, iar criticile aduse de cei din jur nu reușesc să-i frângă spiritul și nici încrederea în sine sau încrederea în idealurile sale.

 

Discutați despre calitățile lui Despereaux și analizați-i acțiunile.

 

De ce este el atât de diferit de semenii săi? Doar pentru că s-a născut așa?

 

De ce n-a reușit școala să-l schimbe?

 

De ce nu i-a fost frică să-și părăsească familia și comunitatea?

 

Ce l-a determinat să exploreze?

 

#5 Roscuro – șobolanul gentilom

 

Roscuro este opusul tuturor stereotipurilor legate de specia sa și, prin asta, se aseamănă cu Despereaux. Roscuro iubește soarele, iubește marea și iubește aerul proaspăt. Are gusturi rafinate, maniere elegante și îi place să facă conversație. Condamnat să trăiască în bezna temniței printre șobolanii mizerabili de acolo, Roscuro refuză să se integreze și să le îmbrățișeze modul de viață. El duce o existență paralelă, refugiindu-se în intimitatea cămăruței sale, unde protejează cu venerație o spărtură în zid, pe unde intră lumina. Este lumina lui, dar este dispus să o împartă cu Despereaux.

 

De ce Roscuro nu și-a însușit stilul de viață al celorlalți șobolani?

 

Ce anume l-a determinat pe Roscuro să o urască pe prințesă și să-i dorească moartea?

 

Și ce anume l-a făcut să-și recunoască greșeala și să îl ajute pe Despereauz să o salveze pe Pea?

 

#6 Prințesa Pea

 

Este mai degrabă întruchiparea unui ideal, așa cum era în evul mediu, pe vremea trubadurilor și-a dragostei romantice. De aceea nici nu este înclinată spre acțiune, ci ea îi inspiră pe alții să acționeze în numele ei, deci al grației, al frumuseții, al bunătății și generozității. Desigur, este și ea om ca toți oamenii și supusă defectelor și greșelii, în ciuda imaginii idealizate care i-a fost creată. Este prizonieră în propria viață și prea puțin încercată de probleme pentru a ști cum să gestioneze mici crize, cum ar fi apariția unui șobolan vorbitor sau a unei servitoare sâcâitoare. Pusă, totuși, la încercare, ea își păstrează noblețea și realizează că are datoria să-și ceară iertare celor cărora le-a greșit prin ieșirile sale impulsive.

 

Iată și câteva întrebări care merită să le căutăm un răspuns:

 

Care sunt calitățile unei prințese?

 

De ce prințesa Pea nu intervine pe lângă tatăl său să schimbe legea care provoacă atât de multă suferință?

 

Cum este viața unei prințese? Are ea parte doar de beneficii sau trebuie să facă și sacrificii? Care ar fi acestea?

 

Ce anume o determină pe prințesă să își ceară iertare la sfârșit?

 

#7 Mig Sow – prințesa porcilor

 

Mig ne înduioșează prin soarta sa cruntă și ne amintește puțin de povestea Cenușăresei și, odată cu ea, de visul tuturor fetițelor ce speră să devină prințese, să fie salvate din propriile lor vieți nefericite. Ceea ce ne face să ne întrebăm:

 

De ce-și dorește Mig să devină prințesă? Cum percepe ea viața unei prințese?

 

Traiul la palat o ajută să fie mai fericită decât era la ferma de porci?

 

De ce se întoarce Mig la fermă împreună cu tatăl ei? Renunță ea la visul de a fi prințesă?

 

Ce anume o face pe Mig fericită?

 

#8 Lumina și supa

 

Lumina este un personaj important în această poveste, având rol simbolic. Ea se asociază cu bucuria și speranța, cu binele care învinge răul și noblețea ce respinge mizeria. Modificările de luminozitate indică modificări ale stărilor afective, dar și a moralității. Cerul cu nori indică depresia, iar reapariția soarelui indică ieșirea din melancolie. Întunericul temniței subterane se asociază cu răul și criminalitatea, iar lumina, la propriu, învinge răul.

 

Supa este mai mult decât o fiertură de legume, este hrană pentru suflet, aduce confort și bucurie vieții de zi cu zi. Ține de un firesc al lucrurilor, de stabilitate, tradiție, ciclicitate. Când supa este interzisă, timpul se suspendă, toate zilele devin gri, iar oamenii își pierd reperele și devin apatici.

 

Ce anume din viața ta seamănă cu supa? Ce anume te face să fii fericit și mulțumit? Ce anume, dacă ai pierde, te-ar face să devii apatic și trist?

 

Ți s-a întâmplat vreodată ca vremea senină sau mohorâtă să-ți afecteze starea de spirit? Cum a făcut-o?

 

Ai nevoie de multă lumină atunci când înveți sau lucrezi la ceva sau preferi mai degrabă o lumină scăzută?

 

Cum te simți când stai în întuneric? Dar când stai în bătaia soarelui?

 

#9 Estetica imaginilor – arta vizuală

 

Acțiunea este amplasată într-un decor medieval, cu arhitectură în stil gotic, manuscrise decorate cu miniaturi, personaje ce par desprinse din picturile maeștrilor flamanzi. Stilul gotic a acordat importanță spirituală luminii, ca metaforă a apropierii de divinitate, iar filmul surprinde bine acest aspect, mai degrabă filozofic, al stilului. Se regăsesc și influențe renascentiste, mai ales în stilul costumelor, ceea ce ar fi chiar just din punct de vedere istoric, dacă filmul ar avea în spate asemenea pretenții. Nu are, deoarece Dor este un regat inventat, într-un timp, cândva, odată.

 

Puteți căuta imagini cu clădiri construite în stil gotic, catedrale, castele și case care au supraviețuit trecerii timpului.

 

De asemenea, puteți căuta picturi din perioada medievală, în care să observați felul în care oamenii erau îmbrăcați și ce fel de obiecte foloseau.

 

Căutați imagini cu manuscrise și discutați despre felul în care cărțile erau scrise și ilustrate de mână înainte de apariția tiparului.

 

# 10 Numele personajelor

 

De multe ori autorii își caracterizează personajele prin nume. Atunci, numele aduce informații în plus despre personalitatea personajului, despre originile sale sau destinul care îl așteaptă.

 

Pe vremuri, oamenii nu aveau certificate de naștere și acte de identitate așa cum au acum. Ei primeau un nume la naștere sau la botez, iar acelui nume îi era alăturat fie numele tatălui, fie al breslei din care făcea parte, fie o poreclă. Încă putem observa acest obicei în satele noastre.

 

De exemplu: <Ion „Cizmaru'> sau <Ion a lui Vasile a Popii> sau <Gheorghe a Mariei> (ne mai luăm și după numele mamei sau nevestei, femeie strașnică să fie!).

 

Multe dintre numele noastre de familie provin din porecle de-ale străbunicilor sau au legătură cu locul lor de baștină (ăsta devenind important atunci când se mutau dintr-o parte într-alta): Popa, Lup, Delavrancea, Cizmaru, Amariței etc..

 

Dar revenind la film:

 

Prințesa Pea – unde „pea” înseamnă bob. Asta înseamnă că prințesa fie era foarte mică în povestea originală, fie este la fel de delicată și simțitoare ca prințesa adevărată din povestea „Prințesa și bobul de mazăre”.

 

Mig Sow – unde „sow” înseamnă scroafă, legând-o pentru totdeauna de îngrijirea porcilor. Dacă a fost mai întâi numele, prefigurând destinul, sau meseria, aducându-i o poreclă, nu vom ști, poate, niciodată.

 

Despereaux Tilling – Despereaux este un nume inventat, cu rezonanță franceză, care ne duce cu gândul la disperare. Totuși, nu aceasta este semnificația numelui. „Tilling” înseamnă „arat” în sensul de cultivare a pământului și ne duce cu gândul la familia așezată a părinților lui Despereaux, fiind reprezentativ pentru originile sale. Putem să ne imaginăm „disperarea” sugerată a șoricelului ca fiind o dorință arzătoare de a-și depăși condiția de „om” legat de glie și a porni în aventuri.

 

Roscuro – își datorează numele lumii artei, fiind o prescurtare de la termenul de „chiaroscuro”, o tehnică dezvoltată în timpul Renașterii Italiene și care desemnează, în pictură, un contrast puternic între lumină și întuneric, ce conferă tridimensionalitate personajelor și obiectelor reprezentate. Și în Roscuro contrastul dintre lumină și întuneric este puternic și evident, dând relief personalității sale.

 

Botticelli Remorso – ne amintește de pictorul italian Sandro Botticelli (1445 – 1510), reprezentativ pentru începutul Renașterii Italiene. Pare o opțiune mai degrabă ciudată, deoarece Botticelli este renumit pentru stilul său plin de lumină și grație, însă în acest caz s-ar putea să fie relevantă tocmai contradicția pe care numele o evocă. Tot în nota de ironie, „remorse” înseamnă remușcare, un sentiment pe care B.R. nu îl cunoaște.

 

Boldo – conține o referință la pictorul italian Giuseppe Arcimboldo (1526/1527 – 1593), care a pictat portrete alcătuite din legume și fructe, flori, pești, cărți – așa cum este alcătuit și Boldo.

 

Gregory – este un nume comun, tradițional, echivalent al lui Grigore. Își are originile în latinescul Gregorius, împrumutat din grecescul Gregorios, și însemna la origine „alert, vigilent”. În popor a fost asociat și cu latinescul „grex/greg” – adică „turmă” – și astfel s-a îmbogățit cu semnificația de „păstor”. Așadar, în film, Gregory este mai întâi temnicer (un fel de gardian vigilent), iar mai apoi păstor (chiar dacă de porci). Ce zici de combinația Gregory Sow?

 

Puteți găsi și voi exemple de asemenea nume, care ascund în spatele lor semnificații?

 

Și iată-ne la sfârșit!

 

Știu că a fost multă informație pentru astăzi, mi-a luat o groază de timp s-o scriu! Dar sper că mi-ai rămas alături până la sfârșit și că te-am stârnit în a vedea filmul și-ai pune pe cei mici pe gânduri cu mulțimea de întrebări și informații din articol. Bine, nu foarte mici, mai degrabă 6/7+, dar depinde mult și de gusturile copilului și de cum adaptezi discuția la nivelul lui de înțelegere și cunoștințe. Ce-i drept, funcționează mai bine cu copii mai mari.

 

În plus, găsești cartea și tradusă în limba română aici. Și probabil și în alte părți, dar nu am stat să caut. ^:)

 

Și, dacă vrei, poți descărca fișele de mai jos, ca să „trișezi” în timpul conversației.

 

Cu drag pentru tine,

 

Emilia

 

 

Adaugă comentariu

Cod de securitate
    Nici un comentariu pănă acum