Coșul meu

0 produse
  • Acasă +
  • |
  • Despre +
  • |
  • |
  • blog +
  • |
Vezi toate articolele

How to Train Your Dragon

Adolescentul viking Hiccup/Sughiț este o rușine pentru comunitatea din care face parte și pentru stoicul său tată. Firav și nevolnic, este incapabil să lupte împotriva dragonilor ce le atacă satul și doar devine o grijă în plus pentru tatăl său, care se străduie să-l țină în afara pericolului. Subiect de glume și evitat din plin, Hiccup ar face orice să se integreze și să câștige aprobarea tatălui său. Chiar așa să fie oare?

 

Bună și bine ai revenit în emilitopia!

 

Eu sunt Emilia și astăzi vreau să aruncăm o privire asupra filmului How to Train Your Dragon dintr-o perspectivă mai puțin discutată, aceea a dezvoltării gândirii critice a copiilor. Știu că de la momentul lansării sale în 2010 filmul a devenit o adevărată franciză și este foarte posibil să fi văzut deja aventurile lui Hiccup. Acum vreau să vedem împreună felul în care poate fi folosit acest film ca suport pentru învățare și dezvoltare personală.

 

 

Povestea filmului este inspirată de cartea pentru copii „How to Train Your Dragon” a autoarei britanice Cressida Cowel, publicată în 2003. În 2004 povestea a intrat în atenția celor de la DreamWorks Animation, care au cumpărat drepturile de autor pentru realizarea unui film.

 

Desigur, pe la jumătatea procesului creativ, lucrurile au început să nu mai semene atât de tare cu povestea pentru copii mici a Cressidei. Protagonistul este un adolescent cu grave probleme de integrare în societate și de comunicare cu tatăl său – părinte unic și stoic șef de trib. Dragonul crește în dimensiuni și capătă un aspect mai complex și dramatic, iar povestea cu totul abordează probleme în care mulți copii (a se citi îndeosebi adolescenți) și părinți se vor regăsi.

 

Totul este prezentat cu ironie și umor, iar pentru a savura replicile la adevărata lor valoare este bine să vedeți filmul în limba engleză. Și adulții merită să se bucure de film, nu-i așa?

 

În momentul lansării sale, filmul a fost bine primit atât de public, cât și de criticii de specialitate. Astfel în 2014 a fost lansată continuarea, How to Train Your Dragon 2, iar în februarie 2019 este anunțată lansarea celui de-al treilea film al francizei, How to Train Your Dragon: The Hidden World. În paralel a fost dezvoltat serialul School of Dragons, o serie de jocuri și aplicații pentru mobil, au fost publicate cărți având la bază povestea filmului și, desigur, au fost lansate jucării tematice. Iar autoarea Cressida Cowel a publicat un total de douăsprezece povestiri în cadrul seriei lansate în 2003. Aparent, e grozav să dresezi dragoni!

 

 

Hiccup își dorește să calce pe urmele tatălui său și să facă parte din comunitate. Pentru asta trebuie să ucidă un dragon. Deși cu greu poate ridica o armă sau un scut, tatăl lui acceptă într-un final să-l lase să se antreneze pentru lupta cu dragonii. Cam în același timp, Hiccup realizează că nu va putea ucide dragoni așa cum o fac vikingii din Berk. În ziua absolvirii cursului, în loc să înfrunte dragonul și să-l spintece, el își aruncă armele și coiful și întâmpină monstrul cu mâinile goale, spunându-i „eu nu sunt ca ei...”. Desigur, tatăl se înfurie, mulțimea murmură și clevetește, haosul se dezlănțuie. Lui Hiccup nu i se dă nici o șansă să-și explice gestul aparent trădător.

 

Hiccup nu trece examenul maturității, nu își câștigă dreptul de a fi un războinic viking, nu câștigă nici intrarea în comunitate ca membru activ, nici dragostea fetei. De fapt, Hiccup pierde totul într-o clipă. Și ce-i mai rămâne atunci când toți îi întorc spatele?

 

Îi mai rămân propria credință și încrederea în sine, convingerea că poate încă să acționeze pentru a schimba cursul lucrurilor. Iar ceea ce părea la început a fi o nebunie se transformă în reformă și trădătorul devine erou. Tatăl își cere iertare pentru că n-a știut să asculte și a judecat prea repede și prea dur, mulțimea aclamă, iar fata războinică își declară simpatia și admirația.

 

Examenul maturității este puțin diferit pentru Hiccup, dar asta nu îi știrbește cu nimic din merite.

 

Ceea ce mă face să mă întreb – cum îți dai seama ca părinte că ți-ai îndeplinit misiunea și copilul tău s-a maturizat, a devenit adult? Ce repere ai? Majoratul, faptul că devine independent financiar sau că își întemeiază o familie? Poate toate astea la un loc, poate nici unul dintre aceste criterii.

 

Dă-mi voie să reformulez atunci...

 

 

Poate calitățile lui Hiccup? Ar fi minunat dacă toți „adulții” din viața noastră le-ar avea și cred că am trăi atunci într-o lume mai bună. Și pentru asta trebuie să-i încurajezi copilului tău gândirea critică și cea creativă, empatia, compasiunea, grija. Desigur, treaba ta ca părinte va deveni mai dificilă și mai provocatoare și va trebui la rândul tău să evoluezi ca persoană pe măsură ce odrasla îți va zgudui lumea – așa cum Hiccup i-a zguduit lumea tatălui său!

 

 

Se spune că e bine ca, în fața copiilor, să ne abținem de la comentarii și comparații de genul „de ce nu poți să fii și tu cuminte ca Mircea?” sau „de ce nu poți și tu să înveți bine ca Alexa?” sau „uite ce ascultători și respectuoși sunt copiii vecinei” sau „vai ce leneș e Georgel, doarme pe el toată ziua și abia mișcă” - deoarece acestea rănesc fără să vrem și pun copiii în defensivă.

 

Totuși, chiar și așa, este bine ca cei mici să aibă exemple și modele la care să se raporteze. Pentru asta avem cărți cu povești pentru copii și minunate filme de animație. Cu ajutorul lor rămânem în zona imaginației și-a fanteziei, abandonăm atitudinile ofensiv-defensive și prejudecățile și acceptăm cu minunare lecțiile pe care poveștile ni le oferă. Hai să-l luăm ca model pe Hiccup!

 

 

Hiccup este determinat, ambițios, rezilient, asertiv și proactiv. Acolo unde abilitățile sale fizice își ating limita, el compensează prin inteligență și creativitate. Pentru el binele și răul nu sunt absolute, iar busola sa morală funcționează în mod autentic. Iar ca lucrurile să fie și mai frumoase, am analizat acțiunile sale din perspectiva calităților gândirii critice. Iată ce a ieșit:

 

 

...la ceea ce se întâmplă în jurul său, este prezent în mod conștient. El observă lumea și își trage propriile concluzii. Când vrea să ucidă dragonul rănit, Hiccup este atent la limbajul nonverbal al creaturii și își dă seama că și monstrului îi este frică. Folosindu-se de empatie, băiatul înțelege emoțiile celeilalte ființe, pe care nu o mai simte atât de diferită de sine. Iar asta îl face să simtă compasiune. Dintr-o dată, dragonul nu mai este o amenințare, ci o victimă a neînțelegerii colective.

 

 

...este curios, creativ și inventiv. Lui îi place să lucreze în atelierul de fierărie, pentru că acolo are acces la materiale cu care își poate realiza propriile invenții. Deoarece el nu este suficient de puternic fizic încât să lupte cu arme tradiționale, inventează arme mai potrivite sieși. Observă ceea ce există, își imaginează ceea ce ar putea să existe, face un desen pentru a-și fixa ideea, apoi trece la practică. Desigur că invențiile nu-i ies bine din prima și multe experimente eșuează, dar așa are posibilitatea de a învăța din greșeli. Fiecare test îi subliniază o eroare pe care încearcă să o repare în următorul model construit, ajungând la rezultatul dorit din aproape în aproape.

 

 

...și nu pentru că ceilalți i-ar fi validat valoarea sau i-ar fi apreciat calitățile. Dimpotrivă, ceilalți îl iau mereu peste picior, îl consideră incapabil și un factor de risc, îi ridiculizează statura și invențiile. Cu toate acestea Hiccup este determinat să muncească din greu pentru a-și perfecționa invențiile și a le demonstra contrariul. În ciuda erorilor și eșecurilor, el vede și progresul din spatele muncii sale și știe în adâncul sufletului că ceea ce face este bine și că este doar o chestiune de timp până când cei din jur îi vor aprecia munca și rezultatele. Atunci când refuză să ucidă dragonul în arenă și-și atrage oprobiul public, el o face fiind împăcat cu sine, deoarece știe că dragonii pot fi îmblânziți, dresați și folosiți în mod pașnic și constructiv. El refuză să-și trădeze principiile și valorile pentru a le face pe plac altora, iar pentru asta este nevoie de...

 

 

Da, curajul merge mână în mână cu încrederea în sine. Hiccup are curaj să fie diferit, deoarece el își asumă această diferență și îndrăznește să gândească și să acționeze în dezacord cu majoritatea și status qvo-ul. Acolo unde alții au avut curaj să lupte cu dragonii, el a avut curaj să salveze viața unui dragon, să se apropie de el cu dragoste și blândețe și să îi câștige încrederea. El a avut curaj să călărească un dragon și să zboare pe spatele acestuia. Iar atunci când situația a cerut-o, a avut curaj ca, împreună cu partenerul său zburător, să se arunce în luptă, pentru a salva viețile altora cu riscul propriilor vieți, cei doi devenind unul în spirit.

 

 

...începând cu ideea de a construi noi tipuri de arme și culminând cu cea de-a îmblânzi dragonii în loc să-i omoare, el gândește lucrurile din perspectiva „cum ar fi dacă...?”. Este deschis spre noi soluții și le caută în mod activ. „De ce?” și „Cum?” sunt două întrebări care îl însoțesc mereu. Are convingerea că a face lucrurile altfel nu înseamnă că greșești sau faci ceva rău. Pentru el binele și răul nu sunt definite prin regulile impuse de societate, ci prin analiză rațională și empatie. Când instructorul său spune „Un dragon va ținti întotdeauna să ucidă”, Hiccup se întreabă de ce dragonul rănit de el nu l-a ucis atunci când l-a eliberat din frânghii. Pornind în căutarea răspunsului, el află o mulțime de lucruri necunoscute despre dragoni, pe care le testează pe dragoni din alte specii, descoperind ce frici, plăceri și preferințe au aceștia.

 

 

...iar acolo unde alții fac lucrurile pentru că așa se fac din moși-strămoși, el chestionează motivele și mijloacele. Este atent, analitic și trage propriile concluzii în urma unor experiențe empirice. Din aproape în aproape își dresează dragonul, apoi se folosește de tehnicile descoperite pentru a dresa și alți dragoni.

 

 

...iar adevărul din Berk este că dragonii sunt o amenințare și o pacoste, că fură vite, distrug case și omoară oameni. Noul adevăr al lui Hiccup este că dragonii fură vite pentru a-și hrăni regina, în caz contrar fiind mâncați ei înșiși. Dragonii ucid și distrug pentru că oamenii îi atacă în dorința de a-și apăra posesiunile. Dragonii pot fi îmblânziți și dresați atunci când te apropii de ei cu dragoste și compasiune. Adevărul din Berk se dovedește a fi relativ și bazat pe prejudecăți. Având curaj și încredere în sine, cercetând cu atenție esența lucrurilor, fiind deschis înspre o înțelegere diferită a realității, Hiccup reușește să aducă în armonie viețile vikingilor din Berk cu cele ale dragonilor.

 

 

 

 

Încurajează-l să fie atent mereu la ce se întâmplă în jur, astfel încât să înțeleagă de ce. Cultivă-i empatia, compasiunea, dragostea și grija. Învață-l să asculte activ, ascultându-l în acest fel. Observați lumea din jur, puneți întrebări și încercați să înțelegeți de ce anumite evenimente se petrec într-un anume fel și de ce oamenii se comportă așa cum o fac.

 

Stimulează-i curiozitatea și dorința de-a descoperi lucruri noi, de-a experimenta, de-a fi creativ. Încurajează-l să gândească singur, să pună întrebări și să caute răspunsuri, să-și formuleze propriile opinii și să le argumenteze. Explică-i că cel mai mult va învăța din greșeli și că nu trebuie să se descurajeze dacă rezultatele dorite întârzie să apară.

 

Încurajează-l să-și spună punctul de vedere, să-și susțină afirmațiile cu argumente și să-și asume responsabilitatea pentru afirmațiile și alegerile sale. Felul în care gândim și acționăm ne face să fim unici, dar asta nu ne scutește de a ne asuma responsabilitatea pentru consecințele faptelor noastre. Nici Hiccup nu a fost scutit de probleme când și-a manifestat personalitatea unică și diferită, însă tocmai aceste probleme l-au determinat să muncească și mai mult pentru a-și susține credințele.

 

Explică-i că cea mai mare dovadă de curaj este să fie sincer cu sine și cu ceilalți, chiar și atunci când consecințele sincerității pot fi neplăcute. Abia fiind sincer demonstrează cât de multă valoare oferă gândurilor și acțiunilor sale și cât este dispus să lupte pentru adevărul în care crede.

 

Cu toții putem greși, din diverse motive. Uneori greșim făcând lucrurile corect(e). Este un paradox al vieții. Ceea ce înseamnă că nu există adevăr sau dreptate absolute și că nu trebuie să ia nimic de-a gata ca fiind în mod absolut bun sau corect și nici rău sau greșit. Este bine să rămânem deschiși înspre a înțelege cauzele lucrurilor și a găsi noi soluții acolo unde este cazul. Regulile și legile au rostul lor și nu înseamnă că sunt făcute pentru a fi încălcate. Totuși, ele sunt făcute pentru a ne proteja drepturile și e bine să înțelegem că uneori pot fi și trebuie să fie modificate, pentru a servi cât mai bine drepturile și bunăstarea oamenilor care le respectă.

 

Sper ca în urma lecturii acestui articol să (re)vedeți cât mai curând filmul împreună și să analizați situația lui Hiccup și felul în care acesta acționează. Desigur, Hiccup face niște lucruri pe care tatăl său le dezaprobă și pe care cel mai probabil și tu le-ai dezaproba la copilul tău într-o situație similară. Ca să nu pomenesc și de faptul că Hiccup fuge de acasă pe ascuns, are secrete și evită să spună adevărul atunci când are ocazia. Dar sunt sigură că-i veți înțelege și accepta motivele.

 

Sper ca acest articol să-ți fie de folos, am aranjat informația și sub forma unor fișe pe care să le poți salva/printa pentru uzul personal, astfel încât să le ai oricând la îndemână.

 

Îți doresc curaj, încredere în tine și răbdare în misiunea în care ai pornit!

 

Cu drag pentru tine,

 

Emilia

 

Adaugă comentariu

Cod de securitate
    Nici un comentariu pănă acum