Coșul meu

0 produse
  • Acasă +
  • |
  • Despre +
  • |
  • |
  • blog +
  • |
Vezi toate articolele

Explorați și profitați la maximum de mediul în care trăiți

Suntem în fața unei mari dileme: afară e periculos să te joci, ne-am debarasat de vremurile gri ale generațiilor cu cheia de gât, dar înăuntru sunt gadgeturile. Nu mai pierde aproape nimeni timpul pe maidan la fotbal. Dar fotbalul n-a dispărut: e pe consolă. Nu ne mai jucăm pac-pac; acum avem Call of Duty, Counter Strike, Battlefield ș.a.m.d. Nu ne mai jucăm cu mașinuțe, avem Need for Speed și GTA. Jocurile de rol din curte sau spatele blocului au ca rival orice RPG (ironic, nu? Role-Playing Game).

 

 

Mulți părinți și-au văzut copiii acasă, la calculator, consolă, sau televizor; acasă, deci în siguranță. Când invazia și-a atins apogeul, au ieșit la suprafață primele victime: diagnostice de ADHD, dependență similară cu cea generată de consumul de stupefiante, analfabetism funcțional, empatie scăzută, dificultăți de relaționare și în general dereglări la nivelul relațiilor interumane.

 

Studiile nu mint, iar părinții s-au speriat. Așa s-a născut o generație de părinți care-și dorește cât mai puțină tehnologie în viața copiilor lor.

 

Bună și bine ai (re)venit în emilitopia!

 

Eu sunt Emilia și astăzi vom face împreună un pas mai departe în vederea dezvoltării gândirii critice a copiilor.

 

În luna octombrie am postat o serie de articole mai teoretice, de fundamentare a importanței gândirii critice și a bunelor practici pe care le implică. De acum încolo vom aborda lucrurile mai aplicat, astfel încât să ai la dispoziție metode cât mai concrete și mai practice pe care să le aplici în relația cu cel mic. Pentru început, probabil vrei să scapi de tehnologie...

 

Dar cum faci asta?

 

 

 

Din casă nu dispar televizoarele, calculatoarele, tabletele, smartphone-urile etc. Pe stradă, în tramvai sau metrou, la școală, la mall, în restaurant sau în parc, aproape toată lumea (de toate vârstele) butonează câte un dispozitiv. Și până la urmă, pentru câteva clipe de liniște, câți părinți nu cedează și-i dau copilului tableta sau telefonul să se joace cuminte?

 

Există varianta negocierii: un număr de minute/ore la calculator (sau orice alt dispozitiv) în schimbul temelor făcute, sau a unui număr de pagini citite dintr-o carte. Funcționează doar în măsuri limitate. S-ar putea să vadă cititul și făcutul temelor mai mult ca pe o corvoadă, pedeapsă pe care trebuie s-o săvârșească pentru o plăcere vinovată (jocurile, sau rețelele sociale). În unele cazuri, prețul cerut de părinți poate părea prea mare pentru ”buzunarul” copilului, care va renunța la plăcerea vinovată pentru că nu va putea plăti. Dar dacă va juca mâna? Cum spun americanii ”call the bluff”? Dacă va face imposibilul? Nu subestima imaginația unui copil cu o misiune; cel mai probabil va găsi soluții.

 

Atunci, ce e de făcut?

 

 

 

 

Oricum, mai devreme sau mai târziu o vor accesa; mai întâi pentru plăcere, dar mai apoi și de nevoie. Studiile spun că în societățile avansate tehnologic, în circa zece ani, cunoașterea principiilor de funcționare a tehnologiei va fi o aptitudine a cărei necesitate este echivalentă cu utilizarea programelor de scriere și editare texte din ziua de azi.

 

Când vorbim de tehnologie și copii în același context, tindem să ne concentrăm pe partea negativă. Dar dacă unele jocuri sunt bune? Tableta, calculatorul, smartphone-ul nu sunt doar pentru jocuri și rețele sociale. De exemplu, pot fi accesate cărți (e-books, audiobooks), teste educative, programe de creație (grafică, scris, design etc.), jocuri logice ș.a.m.d. Tot ceea ce trebuie să ne întrebăm este: dacă tot avem tehnologie, cum s-o folosim în favoarea dezvoltării copiilor și nu împotriva lor? Dar despre asta, în articole viitoare.

 

 

Deocamdată, o altă soluție de a sta cu ochii și-n afara ecranului este să stăm cu ochii afară. Fiind afară. Adică să ne întoarcem puțin la activitățile de afară. Toți psihologii sunt de acord că nu trebuie să tăiem timpul de joacă al copiilor, așa cum nu trebuie să eliminăm tehnologia. Trebuie doar să aducem limite în această ecuație și să vedem cum facem ca aceste activități să fie benefice.

 

 

 

 

De exemplu, cei de la Creative Star Learning Company explică de ce activitățile în aer liber sunt esențiale în dezvoltarea gândirii critice și a gândirii creative. Prin activitățile în aer liber sunt exersate abilități și calități esențiale acestui tip de gândire: capacitatea observațională, curiozitatea, explorarea, jocul, creativitatea, crearea de conexiuni, dispoziția de a face alegeri, testarea unor idei (experimente). Despre toate acestea am vorbit la nivel teoretic în articolele precedente. Cum ajungem să ”trăim” aceste concepte teoretice la nivel practic?

Pentru a sublinia un pic mai mult importanța experiențelor în aer liber, o să dau momentan exemplul unei organizații non-profit din Statele Unite ale Americii, numită play:groundNYC și care se ocupă cu organizarea unor ”tabere” de construcție de terenuri de joacă pentru copii. Dar nu oricum: terenul este construit de către copii! Mai mult, în interiorul lui părinții nu au voie. În statutul organizației este menționat și obiectivul principal: să creeze un spațiu suficient de sigur în care copiii să-și asume deliberat riscuri fizice, emoționale și de interacțiune socială, prin joc.

 

Existența și succesul acestui demers confirmă, deci, o nevoie clară. Este adevărat: copiii trăiesc într-o lume în care părinții lor sunt din ce în ce mai stresați și speriați (de atentate, de situația economică, de conduita socială, de abuzuri fizice și de limbaj, de amenințări, de boli, julituri și cucuie). Copiii absorb această energie și mulți riscă să se dezvolte în adulți ipohondri, cu o inteligență emoțională scăzută, cu o capacitate de gândire critică și creativă foarte limitată (de frică și/sau comoditate).

 

 

De aceea, pe listele activităților care încurajează gândirea critică, indiferent cine le-a făcut, aproape niciodată nu lipsesc jocurile de afară. Iar acesta este unul dintre ele: încurajează-ți copilul să-și conceapă propriul spațiu de joc. Folosiți frunze, flori, scoici, nisip, crengi, pet-uri și tot așa. Explorați și profitați la maximum de mediul în care trăiți și de resursele pe care le oferă. Imaginația copilului va zburda. Și nu înceta să vorbești cu copilul tău; întreabă-l ce face, cum gândește, care sunt motivele. Iar pe lângă imaginație, va învăța să folosească obiecte, să valorizeze obiectele în funcție de ceea ce gândește, să facă diferența între ceea ce-l poate răni și ceea ce e inofensiv, să-și creeze sisteme și pattern-uri în minte.

 

În articolele următoare voi lăsa teoria și mai mult deoparte și îți voi arăta diverse activități în aer liber care să-l ajute pe copilul tău să gândească în mod critic. Și creativ.

 

Iar dacă ai ratat vreunul dintre articolele anterioare, îți las o listă mai jos, pentru a putea ajunge cu lectura la zi.

 

Haide să nu-i mai lăsăm pe alții să gândească în locul nostru, în locul copiilor noștri! Fiind capabil să gândești de unul singur, devii asertiv, creativ, productiv, puternic, independent și liber. Eu zic că sunt niște beneficii pentru care merită să luptăm!

 

Cu drag pentru tine,

 

Emilia

 

P.S.: iată lista cu articolele anterioare, care tratează subiectul gândirii critice:

 

7 metode de a cultiva gândirea critică a copiilor

 

Arta și gândirea critică – Cum ajută contactul cu arta dezvoltarea gândirii critice

 

10 abilități necesare pentru gândirea critică

 

Gândirea critică și gândirea creativă

 

8 calități asociate gândirii critice

 

P.P.S.: și o listă de filme pentru copii analizate din perspectiva dezvoltării gândirii critice:

 

Shrek - un exercițiu de gândire critică

 

WALL-E

 

UP - un film emoționant despre aventură și iubire

 

Inside Out - un film care te întoarce pe dos!

 

Megamind și Metro Man, două etichete aflate în căutarea propriei identități

 

Adaugă comentariu

Cod de securitate
    Nici un comentariu pănă acum