Coșul meu

0 produse
  • Acasă +
  • |
  • Despre +
  • |
  • |
  • blog +
  • |
Vezi toate articolele

8 calități asociate gândirii critice

 

 

 

 

Bună și bine ai (re)venit în emilitopia!

 

Eu sunt Emilia și astăzi vom vorbi despre calitățile asociate gândirii critice.

 

Te-ai gândit vreodată cum se manifestă gândirea critică? Oamenii de știință i-au studiat pe cei care gândesc critic și au reușit să structureze informația și să extragă un număr de opt calități asociate gândirii critice. Aceste calități, pe care unii cercetători le numesc virtuți datorită faptului că fac parte dintr-un mod de viață ce formează caracterul unui om, sunt concentrate mai mult în jurul modului de gândire (critică) a fiecăruia și mai puțin pe comportamentul avut față de alți oameni. De asemenea, aceste calități nu sunt studiate și nici clasificate drept calități morale, ci intelectuale.

 

Aceste calități nu apar de nicăieri. Ele nu se nasc dintr-un talent, sau o deprindere nativă. Așadar, copilul tău are nevoie de motivație, de încurajare și de sprijin pentru a putea dobândi aceste calități, aceste înclinații spre gândirea critică. Odată apărute, existența lor în viața de adult depinde într-o măsură crescândă de rutinele și obicieiurile create de-a lungul timpului. Bineînțeles, nimeni nu va ajunge să gândească critic din reflex. Gândirea critică este atributul celor cărora le place să gândească și să cântărească lucrurile cu propria minte.

 

De multe ori când vedem liste care conțin diverse calități, însușiri, caracteristici, particularități ș.a.m.d. legate de un subiect, tindem să le luăm ca un întreg. Așa că este important să ții minte că oamenii care gândesc critic de regulă nu au toate aceste calități/înclinații. Drept urmare, joacă-te și comunică cât mai mult cu copilul tău și urmărește care dintre următoarele înclinații se ivesc și se pot cultiva.

Persoanele care gândesc critic au tendința să fie atente la mult mai multe elemente din spațiul cu care iau contact decât cele primare, care constituie mecanismele de bază ale simțurilor noastre. Cei care au o astfel de atenție reușesc să realizeze conexiuni între elemente, să identifice rapid diferențele apărute de la un moment la altul și să tragă anumite concluzii. De exemplu, atunci când este foarte cald, o persoană atentă în acest fel nu va constata doar creșterea masivă a temperaturii, ci și că plantele se usucă, nu a plouat de mult timp, iar starea oamenilor este diferită, va putea concluziona că este caniculă și poate chiar secetă.

 

Această calitate își are motorul în interiorul fiecăruia. Trebuie să vrem și să ne facă plăcere să căutăm și să cercetăm lucruri, să le descoperim sursa și să le urmărim evoluția. Resortul interior este necesar pentru că aceasta este în sine o activitate care presupune efort, iar efortul presupune uneori scoaterea omului din zona de confort. Vezi ce domenii îl atrag pe copilul tău cel mai mult și, plecând de la o informație banală, stârnește-l să cerceteze. Văzând beneficiile de a ști, va învăța să aprecieze și drumul pe care-l presupune cercetarea.

 

Este important să avem încredere în propriile capacități. Lipsa încrederii în sine împiedică dezvoltarea gândirii critice, ba chiar împiedică gândirea cu totul uneori. Încurajează-ți copilul să aibă opinii și să-și asume responsabilitatea pentru ele. Doar provocat cu diverse lucruri și în diverse circumstanțe el va învăța să-și prețuiască judecata și să facă diferența dintre bine și rău, dintre reușită și eroare. Este important atunci când greșește, să-i dai o nouă provocare asemănătoare, pentru ca el să nu renunțe. Uneori, chiar și adulții tind să renunțe după un eșec. Nu renunțați!

 

Curajul merge mână-n mână cu încrederea în sine. Și da, poate părea amuzant, dar unora chiar le e frică să gândească de unii singuri. De ce? Pentru că le este frică de eșec, sau poate din simpla comoditate. Astăzi, când informația circulă pe atât de multe căi și atât de repede, este ușor să găsim opinii despre orice. Învață-l pe copil să aibă o opinie chiar și despre o opinie deja formulată. ”Tu ce părere ai?” este o întrebare universală care nu doar obligă la gândire, ci și responsabilizează. Lipsa curajului, adică frica, inhibă gândirea pe de-a-ntregul. Frank Herbert, în romanul său ”Dune”, a lansat o expresie celebră: ”Frica este ucigașul minții.”.

 

Cunoscută astăzi de majoritatea prin termenul ei din limba engleză open-mindedness. Dincolo de orice interpretare și/sau înțeles expuse curent în spațiul public, deschiderea reprezintă dorința de a afla dacă sub aspectul apariției unor noi dovezi, informații sau evoluții, o părere sau chiar un mecanism de funcționare se poate schimba. Această deschidere nu se rezună doar la teme mari, cum ar fi religia, natura umană, drepturile omului ș.a.m.d., ci și la lucruri simple, cum ar fi o operație aritmetică, sau o pozie. Având mintea deschisă oricine poate descoperi sensuri noi în niște versuri, sau o soluție diferită la o problemă matematică. Încurajează-ți copilul să nu se rezume la o singură viziune. Așa cum în matematică există cel puțin două moduri de a rezolva aceeași problemă, și în viață lucrurile funcționează pe mai multe paliere. Deschiderea nu înseamnă neapărat concluzii diferite, ci explorarea altor posibilități; la fel ca-n matematică, de multe ori se poate să ajungeți la același rezultat.

 

Este comod să ne oprim după prima concluzie, după găsirea primei soluții. Gândirea critică presupune să punem pauză (să suspenzi) în urma a ceea ce-am descoperit și să căutăm și alte căi. De multe ori, acest proces poate ajuta să găsim soluția optimă, cu randamentul cel mai bun, sau cea mai apropiată de adevăr/realitate. Asta nu înseamnă să ignorăm instinctele sau să ne îndoim de propria judecată; din contră, să avem încredere că putem mai mult. Uneori, mai mult înseamnă pur și simplu diferit. Încurajează-ți copilul să facă lucrurile în mai multe feluri, să gândească din mai multe perspective. Nu doar că-l va ajuta în dezvoltarea gândirii critice, dar îl va obișnui cu volumul de lucru/gândire/activitate, fără să-i zdruncine dispoziția prin folosirea expresiilor cantitative (de tipul ”mai mult”).

 

Orice proces de gândire are în spate un mecanism de argumentare (rațiune). Dacă avem încredere în propriile argumente, înseamnă că deja am declanșat un proces de gândire critică. Cine se-ncrede orbește în argumentațiile altora fără să-și pună alte întrebări nu înseamnă că nu are propriul set de argumente, adică propriul raționament; cel mai probabil însă, nu are încredere în el, sau din diverse motive nu dă prioritate propriilor raționamente. Specialiștii recomandă ca rațiunea să meargă în echipă cu instinctele, imaginația și emoțiile. Barbara J. Thayer-Bacon, doctor la Universitatea din Indiana (are ca domenii primare de cercetare: filozofia educației, studiul cultural în educație, teoria și practica pedagogică), susține că îmbinarea între rațiune, emoții, instincte și imaginație dă naștere la ceea ce ea numește gândire constructivă

 

Deși sună poate abstract, pompos și cu un orizont relativ, căutarea adevărului nu înseamnă altceva decât să nu ne rezumăm la prejudecățile formate asupra unui lucru. Cu toții avem în minte o imagine despre lucruri, indiferent dacă știm ceva despre ele sau nu. A căuta adevărul înseamnă să dorim să trecem uneori de pragul acestor imagini și să vedem ce se găsește dincolo de ele. Uneori căutarea adevărului poate releva noi forme, sau poate confirma ceea ce aveam deja în minte. Căutarea adevărului este în sine un proces, proces care implică dorința de a fi bine informat, dispoziția de a lua în considerare părerile altora (care conduce uneori la empatie), căutarea de alternative ș.a.. Procesul în sine de căutare a adevărului declanșează gândirea critică.

 

Toate aceste calități, virtuți, înclinații, au fost studiate și publicate de-a lungul anilor de diverși cercetători, de la John Dewey și articolele sale din 1933 despre procesul de gândire, până la P.A. Facione care a promovat ideea utilizării în mediul educațional a resurselor obținute din noile medii de informare (internet cu precădere) în scopul dezvoltării gândirii critice (1990), sau R. Paul și L. Elder cu lucrarea lor despre conceptele și uneltele gândirii critice (2006). Toți aceștia și mulți alții sunt citați în Enciclopedia de Folozofie de la Stanford, în capitolele legate de gândirea critică. Acest articol are la bază informațiile publicate în această enciclopedie.

 

Odată declanșat procesul de gândire critică, pornind de la aceste calități, vor intra în ecuație multe alte procese și dispoziții care alimentează funcționarea acesteia. Însă, pentru a nu intra prea mult în teorie, despre acestea voi vorbi într-un articol viitor.

 

Sper ca aceste informații să-ți fie de folos și nu ezita să citești și celelalte articole din serie, să salvezi fișele și să te lansezi cu copilul tău în activitățile propuse. În afară de teorie găsești și propuneri de filme pentru copii și sugestii de interpretare a acestora astfel încât cel mic să-și exerseze, sub îndrumarea ta, gândirea critică.

 

Cu drag pentru tine,

 

Emilia

 

P.S.: poți avea mereu la îndemână aceste informații dacă salvezi fișa de mai jos. O poți printa sau o poți păstra pur și simplu în telefon! ^;)

 

 

 

 

 

Adaugă comentariu

Cod de securitate
    Nici un comentariu pănă acum