Coșul meu

0 produse
  • Acasă +
  • |
  • Despre +
  • |
  • |
  • blog +
  • |
Vezi toate articolele

Inside Out - un film care te întoarce pe dos!

 

Bună și bine ai (re)venit în emilitopia!

 

Eu sunt Emilia și astăzi îți voi povesti despre un film Întors pe dos!

 

Inside out sau Întors pe dos a fost lansat în 2015 de Disney-Pixar și este primul și singurul film de animație care încearcă să explice emoțiile și ceea ce se întâmplă în mințile noastre pe înțelesul copiilor.

 

Regizorului Pete Docter i-a venit ideea acestui film atunci când fiica sa, aflată la pragul intrării în adolescență, a început să dea semne de anxietate socială și timiditate. Acest comportament i-a amintit de propria timiditate din copilărie și i-a declanșat o nouă serie de frici și neliniști.

 

Ce era de făcut? Să exploreze emoțiile și sentimentele și sa le ilustreze printr-o poveste care să-i ajute pe cei mici să înțeleagă mai ușor stările prin care trec!

 

A propus ideea bordului director de la Disney-Pixar și, în urma succesului avut cu filmul Up, despre care am povestit deja aici, a primit mână liberă să dezvolte conceptul și să realizeze noul film. Mai întâi a format o echipă din oameni care să îl ajute să dezvolte scenariul. Pentru a se asigura că ideile vor fi cât mai diverse, jumătate dintre membrii echipei au fost femei (deși în industria animației activează majoritar bărbați). În plus au beneficiat de consultanță din partea psihologilor Paul Ekman și Dacher Keltner.

 

Echipa a lucrat la scenariu și storyboard-uri timp de aproape trei ani, ajungând să existe 7 variante de scenariu înainte de-a intra efectiv în producție!

 

La un moment dat Docter chiar se temea că va fi concediat, deoarece versiunea pe care urma să o prezinte șefilor săi nu era suficient de bună încât să-l mulțumească. Speriat de perspectivă, a făcut o plimbare lungă și atunci i-a venit o nouă idee. Le-a transmis-o colegilor săi, iar aceștia l-au susținut. În ziua prezentării, în ciuda storyboard-ului pregătit, le-a spus șefilor săi că vrea să modifice din nou scenariul! A fost un moment înfricoșător pentru întreaga echipă, dar, după cum se poate vedea, au primit acordul să lucreze în continuare la proiect, cu toate modificările de rigoare.

 

Iar aceea a fost modificarea ce a dat filmului forma pe care o cunoaștem!

 

Pe scurt, este vorba despre o fetiță de 11 ani din Minnesota, pe nume Riley, ai cărei părinți se mută din cauza serviciului, la San Francisco. Bulversată de schimbările din viața ei, nereușind să se adapteze la noul mediu și nici să-și exprime emoțiile și sentimentele, Riley devine apatică, aproape depresivă, și decide să fugă de acasă, furând cardul de credit al mamei.

 

Ok! Și unde sunt emoțiile alea grozave? Poate te întrebi, în cazul în care încă nu ai văzut filmul.

 

Emoțiile sunt, desigur, în capul lui Riley! Și nu doar în al ei! Fiecare personaj din film are între urechi un întreg centru de comandă, dotat cu console și monitoare, unde un grup de cinci personaje gestionează reacțiile persoanei față de situațiile cu care este confruntată.

 

Aceste emoții sunt bucuria, tristețea, frica, dezgustul și furia. Fiecare emoție este în sine un personaj cu personalitate. Și veți putea observa că, de la caz la caz, în fiecare astfel de echipă se impune o emoție dominantă ca lider, în funcție de personalitatea personajului. În cazul lui Riley, care până de curând a trăit o copilărie fericită, emoția dominantă este Bucuria. La consola mamei coordonator de bord este Tristețea, la a tatălui pare să fie Furia, iar la a lui Jordan, Frica.

 

Aceste emoții dominante pot fi corelate și cu tipurile de temperament, să spunem o fiică cu temperament sangvinic, o mamă cu temperament melancolic, un tată cu temperament coleric și un puști cu temperament flegmatic. Sau poate fi vorba doar despre o perioadă în care una dintre emoții are o pondere mai mare în spectrul afectiv, iar rolurile pot oricând să se schimbe, să se inverseze chiar, în funcție de noile situații de viață și lecții învățate.

 

Sper că nu e nevoie să te conving că filmul merită să fie văzut sau revăzut! Și nici nu vreau să intru în detalii legate de conținut. De data aceasta vreau să vorbesc mai mult despre emoții, cum se îmbină inteligența emoțională cu gândirea critică și cum să folosești filmul ca suport pentru a dezvolta inteligența emoțională și gândirea critică a copilului tău! Așadar...

 

Cum colaborează gândirea critică și emoțiile?

 

În principiu ne naștem cu un sistem nervos care, prin procedee chimice, generează emoții. Acestea ne ajută să etichetăm noile situații cu care ne confruntăm și să le memorăm în funcție de aceste etichete. Așadar nu reținem evenimentele așa cum s-au petrecut, ci așa cum le-am simțit, cum le-am interpretat prin prisma emoțiilor noastre. Crearea unui tipar de reacție în baza acestor etichete duce la apariția unor prejudecăți personale legate de lumea din jurul nostru și de oamenii cu care interacționăm.

 

Cu toții cunoaștem vocea aceea din cap care face comentarii și observații pe baza deciziilor noastre, care ne ține treji pentru a gândi planuri sau scenarii apocaliptice și care, de multe ori, ne spune că facem totul prost. Ei bine, acea voce este de multe ori scăpată de sub controlul gândirii și ne vorbește prin prisma emoțiilor care ne domină (de regulă frică, anxietate). În momentul în care devenim conștienți de acest mecanism, prin exerciții de gândire critică, ne putem gestiona emoțiile mai eficient, inversând procesul.

 

Așa cum emoțiile influențează vocea interioară și, fără să ne dăm seama, modul în care gândim, tot așa, prin gândire conștientă, ne putem influența emoțiile. Pentru asta trebuie să facem câteva lucruri:

 

PASUL #1

 

Să fim atenți la semnalele pe care ni le transmite corpul și la gândurile care ni se repetă. În felul acesta identificăm emoțiile pe care le simțim, dar și modul în care ne influențează gândurile și starea fizică.

 

De exemplu: Am corpul foarte încordat, inima îmi bate tare, simt că îmi arde fața, strâng din dinți, mi-am încleștat pumnii și simt nevoia să urlu și să lovesc pe cineva; am o criză de furie.

 

PASUL #2

 

Odată identificată emoția pe care o simțim, să încercăm să aflăm ce anume a declanșat-o, mergând cât mai în profunzime. De cele mai multe ori cauza pe care o identificăm prima dată este doar un pretext sau una dintre acele situații cu etichetă din sfera prejudecăților noastre.

 

De exemplu: De ce m-am înfuriat acum? Pentru că fata din fața mea mi-a râs în față, spunându-mi „aragaz cu patru ochi”. Și ce anume m-a înfuriat la afirmație? Faptul că mă jignește, insinuând că defectul meu de vedere este un handicap care mă face să arăt ridicol. Și ce dacă spune că arăt ridicol cu ochelari? Ei bine, mi-e teamă că și alții au să creadă că arăt ridicol și n-au să mai vrea să interacționeze cu mine. Și ce dacă nu mai interacționează cu mine? Mi-e teamă cu nu voi mai putea să am prieteni. Și pentru ce am nevoie de prieteni? Ca să îmi confirme valoarea și meritul de a primi iubire!

 

Observație: Cu toții vrem să fim acceptați, apreciați, iubiți, nu-i așa? Și multe dintre lucrurile care ni se întâmplă ne zdruncină stima de sine și sentimentul propriei valori. Simțim că nu merităm iubire, dar ne-o dorim și de aici începem să facem o mulțime de lucruri prostești pentru a ne satisface nevoia de apartenență. Dacă am deveni mai conștienți de proces și l-am analiza cu mijloacele gândirii critice, atunci am înțelege mai bine ceea ce ni se întâmplă și cum ar trebui să reacționăm pentru a gestiona lucrurile în favoarea noastră.

 

PASUL #3

 

Acum că am identificat emoția și motivul care a declanșat-o (respectiv ce nevoie fundamentală ne-a fost încălcată și cum), putem lua măsuri pentru a ne schimba starea emoțională într-una mai favorabilă, gestionându-ne mai bine reacțiile și comportamentul.

 

De exemplu: Cum ar trebui să reacționez față de remarca obraznică a fetei?

 

De obicei copiii, confruntați cu asemenea scenarii, reacționează impulsiv, în funcție de tiparele învățate de-a lungul timpului. Așadar, „aragazul cu patru ochi” ar putea să:

 

1. lase ochii în pământ și să nu spună nimic, copleșit de umilință și neputință, și ar putea chiar să izbucnească în plâns (dacă este un copil foarte timid);

 

2. ar putea să riposteze agresiv, verbal sau/și fizic, strigându-i fetei „ba tu ești o vacă proastă și nesimțită!”, eventual îmbrâncind-o sau trăgând-o de păr sau dându-i un șut în tibie. Furia, când se revarsă spontan, nu caută mijloace rafinate de expresie!

 

3. sau ar putea să ignore situația pe moment, dar să caute un mijloc să se răzbune mai târziu! Căci avem în jurul nostru și mici sociopați și nu poți știi niciodată când o să dai peste unul inteligent și determinat! E bine de luat în considerare...

 

Acum, pentru simplul fapt că aceste scenarii sunt frecvente, asta nu înseamnă că și trebuie să le punem în practică!

 

O reacție mai potrivită ar fi să spunem cu calm: „Faptul că îmi spui aragaz cu patru ochi este o răutate și mă face să mă întreb de ce ai recurge la un comportament atât de meschin pentru a răni sentimentele cuiva care nu ți-a greșit cu nimic?”

 

Combo de 10.000 de puncte!

 

Ok! Cred că m-am lăsat purtată de val! ^:)) Poate fi găsită o formulă mai adecvată pentru vârsta copilului... „Atunci când îmi spui așa mă jignești și aș vrea să încetezi. Nu îmi plac copiii obraznici și cred că părinților tăi le-ar fi foarte rușine să afle cum te comporți!”

 

Am încercat! ^:D

 

Deocamdată nu pot sugera ceva mai bun de-atât. Vă provoc să veniți cu sugestii pentru cum ar trebui să reacționeze un copil aflat într-o asemenea situație. Știu că nu-i ușor și că orice spui poate avea consecințe neplăcute pe urmă, în funcție de cât de dezordonată e lumea interioară a interlocutorului agresor.

 

Dar chiar și dacă nu spui nimic și alegi să ignori remarca, e bine să ai în minte întrebarea „de ce ai recurge la un comportament atât de meschin pentru a răni sentimentele cuiva care nu ți-a greșit cu nimic?”. Astfel poți ajunge să înțelegi cauza comportamentului celuilalt și să dai dovadă de empatie. Cred că doar așa, înțelegând motivele și emoțiile celuilalt, poți acționa în mod optim pentru a rezolva starea conflictuală!

 

PASUL #4

 

Cum ne schimbăm starea emoțională?

 

Spunându-ne lucruri diferite față de cele pe care ni le-am spus anterior, nemailăsând gândurile noastre, încărcate de emoții toxice, să ne terorizeze! Pot fi folosite tehnici de relaxare și meditație (respirație profundă abdominală, relaxare musculară, prezență conștientă), precum și afirmații pozitive, care să ne îmbunătățească imaginea de sine, perspectiva asupra lucrurilor și asertivitatea.

 

De exemplu: luăm tot copilul din cazul anterior – copleșit de situație, ar putea să-și spună „Arăt penibil și n-o să mă placă nimeni niciodată!”, timp în care inima îi bate tare și rămâne fără aer. Este bine să știe că se poate liniști fizic dacă respiră abdominal de mai multe ori și că se poate liniști emoțional dacă își repetă afirmații pozitive, de tipul: „Arăt bine cu ochelari și prietenii mei mă plac și așa!”.

 

Și până la urmă nici nu-i atât de rău că o astfel de afirmație te supără, iar ceilalți văd că ești trist. Poate cel care te-a jignit se va bucura de succes, însă ceilalți din jur, care au inima acolo unde trebuie, vor empatiza cu tine, îți vor înțelege suferința și îți vor fi alături.

 

Acesta este și mesajul filmului Inside out – suferința este un declanșator al empatiei care aduce oamenii mai aproape. Emoțiile în general au rolul de a ajuta oamenii să comunice, iar suferința îi unește. Uneori este bine să renunțăm la zâmbetul forțat și să acceptăm că se întâmplă în viața noastră lucruri care ne rănesc. Este posibil să avem surpriza, așa cum a avut-o și Riley, că și cei din jur simt la fel, dar că și-au ascuns și ei emoțiile. Iar atunci când devenim sinceri unii cu alții, devenim mai apropiați și mai puternici împreună!

 

Iată cum principiile gândiri critice se aplică și în viața emoțională, prin:

 

#1 analiză (Cum mă simt? De ce mă simt așa? Ce pot să fac pentru a influența situația?);

 

#2 compararea unor concepte standardizate (cunoașterea diferitelor tipuri de emoții);

 

#3 astfel încât să stabilești asemănări și diferențe între situații (Acum mă simt furios, pentru că am fost nedreptățit de nota primită și mi-e teamă că o să am o medie proastă și părinții se vor supăra pe mine și voi fi pedepsit...)

 

#4 cercetare – a căuta informații care să te ajute să rezolvi problema (cauți printre diversele surse de informații răspunsuri la întrebări precum: De ce m-am înfuriat? Ce pot face să mă calmez? Ce tehnici de calmare pot folosi? Cum le pot da vestea părinților mei, astfel încât să nu reacționeze violent?)

 

#5 abilitatea de a raționa logic (Au și ei dreptate să se supere, dar aș vrea să nu reacționeze prea violent. Mi-e frică să le dau vestea, pentru că s-ar înfuria. Cum pot să le spun fără să-i înfurii?)

 

#6 abilitatea de a face previziuni (Sigur că mi-e teamă să le dau vestea. S-ar putea să se înfurie și să țipe la mine și să-mi spună lucruri dureroase. S-ar putea să am un atac de anxietate și să plâng sau s-ar putea să spun lucruri necugetate, care ar înrăutăți situația. Ca să evit să se întâmple asta, aș putea să mă pregătesc, pentru a fi mai calm și coerent și bine argumentat.)

 

#7 abilitatea de a transforma cunoștințele în funcție de context (Am descoperit o metodă recomandată pentru a prezenta un raport nefavorabil la locul de muncă. Unele tehnici recomandate aș putea să le folosesc cu părinții mei! Va fi mai ușor să le dau vestea și cred că o vor primi mai bine!)

 

Găsești pe blog un articol dedicat abilităților gândirii critice, precum și unul dedicat relației dintre gândirea critică și cea creativă, atât de necesară în rezolvarea de probleme!

 

Sper ca informațiile să-ți fie de folos! Am deviat puțin de la prezentarea filmului, dar asta pentru că am vrut să subliniez legătura intrinsecă dintre inteligența emoțională și gândirea critică!

 

Filmul, prin personajele sale, te va ajuta să-i explici copilului emoțiile de bază, astfel încât să le înțeleagă chiar dacă este mai mic și încă nu și-a dezvoltat gândirea rațională. Pentru a lucra cu el și a vă juca pe baza filmului și a personajelor sale, am găsit o serie de activități pe internet și o să-ți postez linkurile mai jos. Găsești planșe de colorat, un gameboard și diverse alte activități.

 

Deoarece cred în puterea jocului cu păpuși în educație, dezvoltarea comunicării și a inteligenței emoționale, ți-am pregătit o serie de ilustrații pe care să le printezi, decupezi și transformi în păpuși de hârtie cu ajutorul cărora să realizați scenete de teatru, explorând situații din universul afectiv al copilului.

 

Mult succes! Distracție plăcută, iar dacă ai întrebări legate de tehnica folosirii păpușilor, nu ezita să-mi scrii și voi reveni cu mai multe informații!

 

Cu drag pentru tine,

 

Emilia

 

P.S. Nu uita să dai like+follow paginii de facebook a emilitopia, deoarece în curând voi începe să postez mai multe materiale care-ți vor fi de folos în educarea prin joacă a celui mic!

 

P.P.S. Cele cîteva link-uri promise:

 

https://printablecrush.com/printable-inside-out-emotions-board-game/

 

https://teachmama.com/talk-with-kids-about-emotions-inside-out-mini-book-and-card-game/

 

http://www.kouponkaren.com/free-inside-out-coloring-sheets/

 

 

 

 

Adaugă comentariu

Cod de securitate
    Nici un comentariu pănă acum