Coșul meu

0 produse
  • Acasă +
  • |
  • Despre +
  • |
  • |
  • blog +
  • |
Vezi toate articolele

Arta și gândirea critică – Cum ajută contactul cu arta dezvoltarea gândirii critice

 

Bună și bine ai (re)venit în emilitopia!

 

Eu sunt Emilia și astăzi vom vedea împreună de ce este bine ca cei mici să desfășoare activități cu caracter artistic și cum îi ajută acestea să-și dezvolte gândirea critică.

 

Știu că artele sunt tot mai puțin încurajate în școală și mulți părinți consideră studiul artelor o pierdere de timp în defavoarea studiului materiilor exacte, pe care îți poți baza o carieră și securitatea financiară. Am auzit o mulțime de povești despre învățătoare super lăudate pentru că predau matematică în ora de desen (câtă eficiență și cât devotament, nu?), dar și despre copii care urăsc orele de creație artistică și care declanșează acasă eforturi colective de realizare a planșelor cu peisaje și naturi statice. Soțul meu încă este traumatizat de faptul că a trebuit să picteze o icoană pe sticlă cu acuarele, fără desen de construcție și fără șablon! Evident că nu i-a ieșit și a luat o notă proastă! Eu, care am pictat icoane pe sticlă de-adevăratelea, am rămas șocată de povestea lui și nici nu știu de unde să încep să explic câte lucruri sunt greșite acolo... (Pe scurt, totul e greșit!)

 

Așadar, nu orele de educație plastică sau muzică sau dans sunt inutile, ci felul în care, de multe ori, sunt susținute de cadrele didactice le face să fie așa! Dar asta este o problemă pe care o întâlnim în cazul tuturor materiilor din curriculum. Și problema transcede competența dascălilor și ajunge la programa școlară, manuale, ministerul educației... O discuție complicată. Trebuie să reținem că există și dascăli care știu să-și facă treaba și să ghideze copiii în mod constructiv, astfel încât să-și dezvolte abilitățile și să-și cultive talentul. Eu am avut parte de ei în viață.

 

Apoi, indiferent la ce artă ne referim (arte vizuale, muzică, teatru, dans, scriere creativă ș.a.m.d.), trebuie să nu uităm de componenta vocațională. Chiar dacă celui mic îi place să cânte sau să danseze sau să deseneze, asta nu înseamnă că va deveni automat artist atunci când va crește. Este plauzibil că va avea o meserie serioasă și un hobby în domeniul artelor, care îi va servi ca „terapie” pentru a face față stresului și a-și bucura inima. Pe de altă parte se poate întâmpla ca cel mic să fie cu adevărat pasionat de arta pe care o practică, deși îndrumătorii săi, sau chiar tu, ca părinte, nu-i dau mari șanse de reușită. Nu uita că mulți artiști „netalentați” au rămas în istoria artei, fiind nevoie doar de mai mult timp pentru ca viziunea lor avangardistă să fie înțeleasă.

 

Avem și exemple de „artiști” care nu și-au urmat vocația, iar frustrarea i-a împins spre gesturi abominabile. Multă lume se întreabă, de exemplu, cum ar fi decurs istoria ultimului secol, dacă Adolf Hitler ar fi fost acceptat la Academia de Arte și ar fi putut să picteze cu patalama, după pofta inimii. Picta destul de bine... Știi ce nu-i ieșea și ce l-a descalificat la examen? Nu putea să deseneze oameni! Hm. Am senzația că s-a răzbunat cam crunt pentru handicapul ăsta. Deci, să nu ignorăm funcția terapeutică, de catharsis, a artei. Așa, ca să fim siguri că lucrurile n-o iau razna.

 

Studiul artelor aduce o serie de beneficii, despre care vom vorbi în continuare.

 

Artele, spre deosebire de disciplinele exacte, lucrează cu semnificații ascunse, multiple, complexe, cu metafore, alegorii și simboluri. Artistul observă lumea (și oamenii din jur), o analizează și îi surprinde esențialul, apoi o exprimă într-un mod transfigurat, conform propriei interpretări și sensibilități. Cel care privește, la rândul său, interpretează rezultatul actului artistic prin filtrul propriilor experiențe, gânduri, emoții. Nu este vorba doar despre înregistrarea sau exprimarea unor fapte, în mod realist, mimetic. Sensibilitatea artistului interpretează realitatea și-i dă valențe emoționale și spirituale. Probabil sună abstract, dar sunt sigură că următoarea întrebare îți este familiară: „ce a vrut să spună autorul?” (Hai să-l întrebăm, nu? Adevărul este că de cele mai multe ori autorul nu s-a gândit la toate semnificațiile pe care le găsim atunci când ne apucăm să-i disecăm opera. Frumusețea e în ochii privitorului!)

 

Haide să vedem cum se corelează artele și gândirea critică în cazul copiilor.

 

În primul rând aș vrea să revedem definiția gândirii critice.

 

Am ales de această dată un citat aparținându-i lui Steven D. Schafersman (geolog), care în 1991 spunea că: ”gândirea critică poate fi descrisă ca fiind metoda științifică aplicată de oamenii de rând în lumea de zi cu zi. Este așa pentru că gândirea critică imită cunoscutul proces de investigare științifică: este identificată o întrebare, apoi este formulată o ipoteză, sunt căutate și adunate date relevante, ipoteza este testată și evaluată din punct de vedere logic, iar din rezultatul obținut sunt trase concluziile fiabile. Toate abilitățile necesare în investigarea științifică sunt aceleași ca în gândirea critică, drept urmare ea fiind nici mai mult nici mai puțin decât o metodă științifică utilizată zi de zi în viață [...] (traducerea este aproximativă).

 

Așadar, gândirea critică urmează modelul gândirii științifice, aplicată situațiilor ce apar în viața de zi cu zi. Cum se aplică gândirea științifică în arte?

 

Cum îmbunătățește arta gândirea critică? Experții care au studiat legătura dintre experimentarea artei și dezvoltarea gândirii critice (J. Greene, et. al., “Arts Education Matters: We Know, We Measured It,” Education Week) vorbesc de mai mulți factori care intră în rol:

 

#1 Cei care studiază arta au o perspectivă mult mai detaliată asupra lumii în care trăiesc, sunt obișnuiți să analizeze și să identifice conexiuni, cauze și consecințe.

 

#2 Arta de calitate este complexă, are multe înțelesuri și cuprinde numeroase elemente. Pentru a le studia trebuie timp și atenție. Acest tip de observare a straturilor din care este formată o operă de artă îi ajută pe elevi să-și dezvolte abilități care să-i ajute să observe mai bine lumea din care fac parte, abilități care stau la fundația gândirii critice.

 

Beneficii ale studiului artelor:

 

#1 Îmbunătățesc gradul de toleranță și empatie – pentru că prin artă copiii sunt învățați să experimenteze puncte de vedere și viziuni diferite de ale lor.

 

#2 Rezultate școlare mai bune – numeroase studii au făcut legătura între studiul artelor și rezultatele școlare îmbunătățite (studii: T. Henry, Study: “Arts Education Has Academic Effect” USA Today; R. Harris, “Arts Education and Graduation Rates” New York Times). Deși există anumite dispute privind acest subiect, se pare că studiul artelor ajută copiii să aibă o viziune mai creativă asupra subiectelor cu care se confruntă la școală. De asemenea îi ajută să facă o legătură mai concretă între ceea ce învață la școală și viața de zi cu zi.

 

#3 Îmbunătățesc reziliențaasta se realizează mai mult prin creație propriu-zisă decât prin studiul teoretic al artei. Conform rezultatelor unui studiu (A. Bolwerk, “How Art Changes Your Brain: Differential Effects of Visual Art Production and Cognitive Art Evaluation on Functional Brain Connectivity” PLOS One), producerea de creații din domeniul artelor vizuale produce în mod concret schimbări ale rețelisticii neuronale (”changing the wiring of the brain”), îmbunătățind părțile din creier care ne ajută să gestionăm stresul (vorbim aici de efectul terapeutic al creației artistice).

 

În mai 2002 au fost publicate în USA Today rezultatele unui studiu coordonat de profesorul de educație James Catterall, de la Universitatea din California – Los Angeles. În cadrul proiectului au fost analizate 62 de studii anterioare, în care au fost implicați aproape 100 de cercetători. Aceste studii au vizat diverse categorii ale artei (dans, teatru, muzică, arte vizuale) și modul în care practicarea acestor arte a influențat performanța școlară a elevilor, măsurată prin rezultatele obținute la testele standardizate, îmbunătățirea aptitudinilor sociale și a motivației intrinseci. Au descoperit că acești elevi și-au îmbunătățit abilitățile de scriere, citire și calcul matematic.

 

James Catterall susține că studiul artelor nu este o adiție frivolă în curriculum, ci că este foarte util pentru îmbunătățirea rezultatelor școlare și a comportamentelor. Deși „magia” artei nu poate remedia toate problemele pe care le găsim sistemului de învățământ, ea rămâne totuși un instrument util în atingerea performanțelor școlare pe care le dorim pentru copii.

 

În cartea ”Growing up creative”, Teresa Amabile explică faptul că promovarea unui mediu creativ în jurul copilului îl ajută să-și dezvolte gândirea abstractă și gândirea analitică, îi ascuțește acuitatea vizual-spațială și îi înlesnește gândirea „outside the box”. Copiii învățați să gândească critic devin adulți cu o capacitate de analiză a informației mai mare, mai toleranți și mai puțin predispuși stereotipurilor.

 

Metode recomandate:

 

#1 Studiul culorilor ajută la dezvoltarea limbajului, abilităților observaționale și de gândire complexă. La preșcolari funcționează foarte bine și experiența senzorială asociată studiului culorilor, pentru a învăța despre nuanțe și pentru a face asocierile necesare între culori și elementele din natură și nu numai. Ca practică, de exemplu, faceți plimbări prin parc, printre frunze și plante de diferite culori și nuanțe ale acestora, lasă copilul să le atingă, apoi să deseneze peisaje în ce culori îi vin lui în minte (și vezi ce asocieri face, discutați despre ele).

 

#2 Vizitele la muzeu dezvoltă abilitățile de a observa și memoria. Citește puțin copilului despre ce urmează să vedeți la muzeu, vorbește cu el despre ceea ce vede acolo (pune-i întrebări, vezi ce observă și ce înțelege). Prin artă, inclusiv cea abstractă, copiii învață că oamenii sunt indivizi cu viziuni și idei unice și cu emoții.

 

#3 Faceți poze când vă plimbați, apoi studiați-le împreună.

 

#4 Faceți expoziții cu desenele copilului (sau alte realizări cu tentă artistică).

 

Găsești mai jos câteva fișe cu activități artistice pe care să le propui copilului tău, precum și câteva sugestii legat de modul de abordare a exercițiilor și abilitățile pe care acestea le dezvoltă. Propunerile mele sunt din zona artelor vizuale și a celor teatrale, deoarece aici am experiență, însă dacă cel mic este pasionat de alte arte, cum ar fi dans sau muzică, caută să-l implici în activități din acele domenii.

 

În continuare atașez un studiu de caz, din care putem vedea cum arta teatrală este folosită pentru a educa gândirea critică a copiilor, din punct de vedere socio-politic. Este vorba despre Teatrul Grips din Berlin, Germania, care și-a început activitatea în 1975. Deși spectacolele teatrului au fost aspru criticate de clasa politică și opinia publică, Teatrul Grips și-a susținut neîntrerupt activitatea până în prezent, jucând cu casa închisă și strângând fonduri pentru a-și finanța spectacolele!

 

Un exemplu de încurajare a gândirii critice prin artă este cel al GRIPS – Theater din Berlin. Acest teatru este considerat primul teatru din lume care a abordat în repertoriul său, prin piese de comedie și musical-uri, o viziune socio-critică asupra vieții și condițiilor de trai ale copiilor, adolescenților și tinerilor.

 

Grips în limba germană înseamnă abilitatea de a înțelege repede un lucru. Istoria acestui teatru depășește 40 de ani, iar trupa inițială era formată din foști interpreți de spectacole de cabaret, care abordau teme politice. Spectacolele nou gândite înglobau metode dramaturgice brechtiene (vezi Bertolt Brecht, dramaturg, poet și regizor german, inițiator al teatrului epic) și muzică rock.

 

Marea misiune a fondatorului acestei instituții, Volker Ludwig, era aceea de a provoca prin arta dramatică gândirea liberă a copiilor și adulților cu scopul de a schimba în bine viețile acestora și-ntr-un final a societății ca întreg. Ludwig a insistat pe ideea că piesele jucate la Grips sunt concepute în așa fel încât să reiasă faptul că viața și condiția umană poate fi schimbată, având la bază viziunea asupra posibilităților de schimbare socială și gândirea critică.

 

Pentru ca tema abordată să fie mai ușor de înțeles, piesele sunt interpretate îndeosebi folosind elemente de cabaret și musical, construind astfel un efect de distanțare, dar și unul aproape didactic prin modul de expunere, adică exact pârghiile interpretative de origine brechtiană. Ba mai mult, pentru a da o notă de seriozitate dar și de apropiere față de public, actorii adulți nu încearcă niciodată să folosească tehnici de mimică a vocii și a gesturilor pentru a imita copiii, ci se comportă într-un mod cât mai natural și realist. Mai mult, piesele nu conțin soluții la problemele ridicate, ci prezintă alternative asupra evoluției lucrurilor în funcție de temă. Niciuna din piese nu pretinde că oferă un răspuns corect la o problemă, iar modul de interpretare insistă asupra acestui aspect. Singura misiune este de a arăta cât este de incitant, de plăcut și de util să stăpânești și să folosești gândirea critică.

 

Fiecare punere în scenă propune un test al condițiilor sociale în care sunt integrați oamenii și explorează alte posibilități de organizare a societății astfel încât accesul la dezvoltare și libera circulație (fizică dar și a informației) să fie mai bun. Fiecare din personaje întruchipează principii antagonice care sunt incluse în relațiile sociale, iar pe măsură ce acestea se devoalează, odată cu înaintarea poveștii, principiile care guvernează aceste relații devin din ce în ce mai evidente. Cântecele folosite încurajează importanța abordării critice a fiecărei probleme propuse, în detrimentul căutării soluțiilor ușoare.

 

De-a lungul anilor efectul pieselor de teatru jucate la Grips și-a pus amprenta asupra evoluției gândirii critice, a gândirii politice și a implicării în mecanismul de funcționare a societății berlineze. Evident, au existat și manifestări de opoziție față de metodele artistice propuse de Grips, culminând cu intervenții politice la nivel înalt pentru retragerea fondurilor acordate teatrului. Oameni publici au susținut că tot ceea ce face Grips este să încurajeze tinerii la acte de violență fizică și de limbaj. A durat ani de zile (1975-1981) până când atacurile politice au încetat, însă controversele au continuat chiar în interiorul societății. Ceea ce înseamnă că misiunea acestei instituții este în deplină desfășurare.

 

 

Sper că ți-a făcut plăcere lectura acestui articol și-ți mulțumesc pentru că ai rămas alături de mine! Pentru mai multe exerciții de interpretare și gândire critică, vezi și articolul precedent, în care analizez filmul de animație Shrek. Vei găsi acolo câteva jocuri pe care le poți juca împreună cu cel mic într-o zi ploioasă sau friguroasă. ^:) Iar vineri voi vorbi despre filmul Wall-E, așa că nu rata articolul următor!

 

Cu drag pentru tine,

 

Emilia

 

P.S. - nu uita să-mi dai un like/follow pe facebook pentru a păstra mai ușor legătura.

 

P.P.S. - nu ezita să dai share articolului, astfel încât și alți părinți să profite de informațiile și activitățile oferite!

 

O zi minunată să ai!

 

Adaugă comentariu

Cod de securitate
    Nici un comentariu pănă acum